Cerca
Home > La puèšia ad Muratori > E’ laghèt dla chèva

Du che òz u jè un laghèt,
te mèz d’un bèl parchèt,
u jéra un dé ‘na furnèša,
s’na chèva e qualche chèša.

Un trènin e’ culèghèva,
la furnèša ma la chèva,
e’ purtèva si vagun,
la créta per i madun.

La chèva l’éra granda,
si marugùn tót da tända,
sla canèza, èrba e fós,
e tl’aqua i pés rós.

Nun burdèl in ch’jan ch’ilà,
da mašèd de ba’ e la ma’,
andèmie ilé a pisché,
e qualcun e s’è afughè.

Che zóg l’èra tènt bèl,
ch’a duvèmie pròpie fèl,
e’ prémie l’èra gròs,
bési d’aqua e pès rós.

Òz u jè un pèrc stupènd,
ad vérd ui n’è da vènd,
fraschi e pégn da tót i chènt,
dré l’aqua i vinc pianzèint.

Us camèina si prè,
us vuria stè sèimpre ilé,
stugléd fra l’èrba e i fiùr,
per sintì chi bòn udùr.
.
Ènca mè a sò ilé,
perché um täca camnè
e pu am fèrme sal panchini
duvè ch’u jè agl’ juchini.

Int e’ sarghèt ch’ò madòs,
ò e’ pèn per i pès rós,
a jè bót a man sciòlta,
an pèsc cume una vòlta.

A n’ò l’atrèzadura,
e pu a sguèl e a jò paura,
d’jèlt burdèl i pèsca ilé,
du ch’a pischèva mè.

Ivano Aurelio Muratori

IL LAGHETTO DELLA CAVA

Dove adesso c’è un laghetto,/ nel mezzo di un bel parchetto,/ c’era un tempo una fornace,/ con una cava e qualche casa.

Un trenino collegava,/ la fornace alla cava,/ portava coi vagoni/ la creta per i mattoni.

La cava era grande,/ con le acace tutt’attorno,/ canne, erba e fossi,/e nel l’acqua i pesci rossi.

Noi bambini, a quei temi là,/ di nascosto dal babbo e la mamma,/ andavamo lì a pescare,/ e qualcuno si è affogato.

Ma quel gioco era così bello,/ che dovevamo proprio farlo,/il premio era gros so,/ biscie d’acqua e pesci rossi.

Oggi c’è un parco stupendo,/ di verde ce n’è da vendere,/ querce e pini da tutte le parti,/ vicino all’acqua i salici piangenti.

Si cammina sui prati,/ si vorrebbe star sempre lì,/ stesi sull’erba e i fiori,/ per sentire quei buoni odori.

Anche io sono lì,/ perché mi tocca camminare,/ poi mi fermo sulle panchine/ dove ci sono le ochine.

Nel giacchetto che ho addosso,/ ho il pane per i pesci rossi,/ glielo butto a man sciolta,/ non pesco come una volta.

Non ho l’attrezzatura,/ e poi scivolo e ho paura,/ altri bambini pescano lì,/ dove pescavo io.

Ultimi Articoli

Scroll Up